Pages

sâmbătă, 20 octombrie 2012

Operatia estetica, un simplu moft?

¤ deviantART

Acum câteva zile am dat peste două ştiri destul de interesante, total opuse, despre operaţiile estetice. De ce aş discuta despre aşa ceva? Cum am discutat şi despre Anorexie şi bulimie , aceste operaţii estetice pot avea două motive: sunt necesare, persoana respectivă are neapărat nevoie de o schimbare, sau nu sunt atât de necesare, totul plecând de la un simplu moft. Înainte de toate, să vă arăt micile ştiri:
1. Peste 90 de operaţii estetice, 100.000 de dolari cheltuiţi...
2. Primul pacient care a suferit un transplant total de faţă.

Vom începe cu prima ştire... (mereu cănd o citesc, în gândul meu: "o sută de mii de dolari?! De ce? Pentru ce? Să mă fac doctor?). După cum se vede, chiar şi în ziare acest Ken (deşi eu l-aş numi Dildo mergător, nu cred că poate zâmbi, sau avea o altă expresie facială) este ironizat, dat ca un exemplu oarecum negativ. (ceea ce se întâmplă cu 90% din ştiri)
După numărul operaţiilor, dimensiunea unui corp omenesc, cred că a fost modificat 99,9%. De ce ar face asta? A declarat că iubeşte să facă acest lucru, dar să acţionezi fără să gândeşti? (şi mie îmi plac maşinile, cursele de stradă, dar asta nu înseamnă că atunci când plec acasă îl leg pe tata în dreapta şi mă cred Vin Diesel) Să privim pozele, incercaţi să treceţi peste acele operaţii, cred că era un bărbat care arata ok şi nu avea nevoie de nicio schimbare.
În această situaţie sunt mulţi alţii, au dorit ceva... au obţinut altceva! Am găsit acum câteva momente această ştire, una foarte recentă. Încerc să-mi  dau seama ce e nereuşit, faptul că trebuie să poarte ochelari pentru acele sprancene, sau să poarte o eşarfă peste gură pentru acele buze.. . In fiecare zi apare câte o "vedetă" nemulţumită de rezultatul operaţiilor estetice, unele cazuri chiar celebre. (vezi sânul Pamelei, nasul lui...)
Dar cine le impune acest lucru, de a schimba o parte din corpul lor? Sunt sigur că nu toţi işi fac operaţii doar de dragul de a le face, cum este Ken de mai sus. Sunt obligate de televiziuni? Doresc să atragă cât mai multe priviri? Cele mai multe operaţii estetice sunt cele de modificare a sânilor, unde vedetele feminine (din câte am văzut, mai nou, şi bărbaţii apelează la aşa ceva) doresc acest lucru pentru simplu motiv că natura nu a fost atât de darnică. Probabil ele gândesc că sânii mici arată urât, că bărbaţii sunt obsedaţi după două bidoane de 5L... nimeni NU simte plăcere când atinge plastic, să strangă şi să-i alunece mâna! În plus, chiar merită aceste implanturi de silicon, deşi există riscuri destul de mari de apariţie ale unor tumori?
Dar cine sunt eu să judec acest lucru, ştim că baba suferă la frumuseţe...



Cea de-a doua ştire, la polul opus... După cum vedem, acest domn a avut un accident destul de grav, o mare parte din faţă fiindu-i distrusă. Acesta a fost nevoit să poarte o mască timp de un deceniu jumătate, unde majoritatea simţurilor au dispărut. Într-un final, după zeci de ore şi mai multe operaţii, se pare că medicii au reuşit un miracol! Deci şi aceste operaţii pot avea o latură pozitivă? Normal, în acest caz masca a dispărut, el incepe să-şi recapete unele simţuri (nu in totalitate, acest lucru nu se va întâmpla niciodată). Acesta nu este unicul caz, există multe altele care ajută persoanele respective, complexate pe un anumit lucru, cu anumite cicatrici, să poată reveni in societate, să nu mai fie izolate şi să nu mai fie privite ca fiind nişte "monştrii". (urât cuvânt, nu? Aşa e omul, judecă după aparenţe.) Niciodată, o persoană mutilată în urma unui accident (de maşină, de muncă, în cazul arsurilor) nu va arată la fel şi nu-şi va reveni în totalitate... însă acesta este un prim pas, unul foarte important!

Voi ce credeţi, aceste operaţii reprezintă un moft?

miercuri, 17 octombrie 2012

Interviu cu un (alt) provincial



După câteva zile de absenţă în încercarea de a găsi o nouă metodă împotriva plictiselii, şi anume jocurile (neavând succes, până acum 3 incercări, greu de mulţumit), deschidem o nouă rubrică a acestui blog, intitulată "Tu vorbeşti", unde sperăm să avem parte de multe surprize din partea invitaţilor. Primul invitat "care sparge gheaţa", nu este nimeni altcineva, decât bunul meu prieten si coleg de blog/apartament/facultate/mâncare/bani s.a. (cam multe nu?!), Vio . Haideţi să vedem ce a ieşit!

1p: Salut şi bine te-am găsit Vio! 
Vio: Salut Cosmin! Îmi pare bine că de acum sunt şi eu implicat in acest proiect.

1p: Pentru început ce poţi spune cititorilor despre tine?
Vio: Păi... în primul rând sunt din Dâmboviţa, mun. Moreni (un oraş destul de liniştit, în care mă duc de fiecare dată cu plăcere), student la Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir Bucureşti, la Facultatea  de Management Turistic şi Comercial. 

1p: Nu te-am intrebat până acum in aceşti ani de când ne cunoaştem, dar ce te-a determinat să alegi Bucureştiul şi nu un alt oraş?
Vio: Să plec de acasă, să văd cum e să te descurci singur departe de părinţi. Este un oraş destul de mare, aici fiind "centrul" ţării, cu multe posibilităţi...
1p: Te referi la distracţie?!
Vio (râzând): şi ăsta e un motiv (amândoi am văzut cum e un club din interior... de 3 ori.. adunat!). Acum serios, fiind un oraş mare, aici poţi avea mult mai multe oportunităţi de angajare şi de exprimare, poţi ajunge să cunoşti persoane pe care nu credeai că ai putea să le întâlneşti vreodată. Şi multe altele...

1p: Care este părerea ta despre un blog şi de a scrie pe blog?
Vio: Consider că blogul este "fratele mic" al ziarelor tipărite (momentan), unde fiecare persoană poate fi jurnalist, critic, autor, etc şi asta fără studii de specialitate.
În legătura cu ideea de a scrie pe blog pentru mine este ceva nou şi interesant. De aceea am şi acceptat propunerea ta de a mă alătura acestui proiect. Orice ar fi, aştept să văd cum ne vom descurca mai târziu.

1p: Ce domeniu vei alege să dezbaţi pe acest blog?
Vio: Nu m-am hotărât incă la un anumit domeniu, însă voi face asta pe parcus, iar cei care vor urmări blogul vor afla subiectele dezbătute de mine. În primă fază, ne-am gândit să organizăm şi un concurs, dar toate la timpul lor. 

1p: De ce vrei să organizăm acest concurs?
Vio: Pentru a atrage cât mai mulţi cititori.

1p: Consideri că cititorii sunt importanţi pentru un blog?
Vio: Cititorii nu sunt importanţi, sunt foarte importanţi! (doar nu fac un blog să-l citesc singur).  Fără cititori un blog nu ar putea exista, atunci nu s-ar mai numi blog, ci s-ar numi jurnal. 

1p: Un mesaj pentru viitorii cititori?
Vio: Vă aştept in număr cât mai mare pentru a discuta deschis diversele subiecte!

1p: Acestea fiind spuse, îţi mulţumesc pentru acest mic interviu şi ne dorim multă inspiraţie şi cât mai mulţi cititori!
Vio: Şi eu iţi multumesc şi hai să ne apucăm de treabă!

Acesta a fost primul interviu din multe care urmează. Dacă doriţi să îl cunoaşteţi mai bine pe Vio îl găsiţi pe pagina de Facebook: http://www.facebook.com/viorelionutz.viorel?fref=ts                           

duminică, 14 octombrie 2012

Anorexia si bulimia, doua probleme care conteaza.

Dar nu vom vorbi azi despre acest lucru... in următoarele zile cât încerc să atrag cititori, îi invit să se gândeasca la această problemă, cea a diferenţelor "natale". 

       Inainte să mă apuc de prima mea postare, cea în care sa vă prezint rolul acestui blog si ceea ce vom urmări impreună, o bună prietenă mi-a povestit despre o ştire, una foarte interesantă, mediatizată in ultimul timp, multe păreri, o noua "boala" aici, pe internet. Vom vorbi despre anorexie si bulimie. Intâi haideţi să vedem ce spune DEX-ul despre aceste două cuvinte:
BULIMÍE s. f. Stare patologică manifestată prin foame excesivă, continuă. – Din fr. boulimie.
ANOREXÍE  s. f. Lipsă a poftei de mâncare, întâlnită în multe boli febrile, digestive, cronice etc.; inapetență. ♦ Anorexie mintală = repulsie față de alimente, însoțită de pierderea totală a poftei de mâncare. – Din fr. anorexie.

       După cum se vede, amândoua pot fi numite boli psihice. Dar cum se ajunge la acest lucru? Acum mii de ani, femeile (discutam despre ele pentru că problema anorexiei cade mai mult pe partea feminină) puneau accent pe putere, pe familie, unde bărbatul intreţinea acea familie prin aducerea hrănii şi protejarea acesteia (da, este adevărat că femeile nu aveau nicio putere şi erau inferioare, dar vom discuta despre asta într-o altă zi). Cu trecerea timpului, evoluţia omului cât şi mirosul banilor se simt, frumuseţea incepe să capete noi inţelesuri, dar perfecţiunea... este departe! Influenţate de mass-media, de societatea in sine, multe fete (la vârste foarte fragede), incep să creadă ca perfectiunea se află in corp, in felul în care acesta arată. Să ne aducem aminte cum erau fetele, manechinele pe catwalk acum câţiva ani... Acestea incep să se înfometeze, să-şi impună că nu au nevoie de mâncare, izolându-se, îndepărtându-se de familie şi de prieteni, minţindu-se că totul e bine, iar cu timpul această obsesie intră adânc in subconştient, devenind o problemă psihică.


   
       După ce am citit ştirea respectivă (Lady Gaga, mult se mai vorbeşte despre ea... am citit ulterior cum că acele poze ar fi trucate, dar este evidenţiată o altă problemă, trecerea foarte uşor de la anorexie la bulimie). S-a demonstrat că foarte multe persoane care tind să apară destul de des pe "micul ecran" suferă de anorexie. Inclusiv foarte multe vedete, de la noi, sau de afară: Hilary Duff,  Calista Flockhart, gemenele Cheeky Girls s.a.

         Cine este de vină?
8 din 10 fete cu varsta cuprinsa intre 8-10 ani incep deja sa tina cure de slabire
    1. Vom incepe cu aceste cure de slăbire... nu zic că nu ar fi bune, obezitatea este o altă problemă, una la fel de serioasă. Problema este că se exagerează! Parcă suntem acum ceva timp, unde toţi parlamentarii au plagiat. Câteva luni in urmă, vin acasă, dau drumul la tv... pe 3 posturi din 5, toţi vorbeau despre cure, cum e mai bine, să nu mancăm pepene că e prea roşu si devenim "drăcuşori", să nu mâncăm mere de la altcineva că sunt stropite cu tot felul... (dar eu locuiesc la oraş, cultiv pom pe bloc?!?). Mereu când mă uit la ştiri aflu că nu e bun nimic. Atunci hai să nu mai mâncăm! şi aşa ajungem la problema noastră...

   2. Familia... in majoritatea cazurilor vedem că aceşti copii care suferă, au fost neglijaţi. De ce un parinte işi neglijează copilul? Din cauza serviciului unde sunt nevoiti să lucreze câte 12-14 ore, ajungând acasă noaptea tarziu, pregatindu-se pentru o nouă zi? Din cauza traiului din România unde sunt nevoiţi să plece la mii de kilometrii distanţă, in alte state, pentru a-şi putea intreţine familia? Sau doar din cauza faptului că nu pot fi numiţi parinţi?

   3. Mass-media, societatea! Multe persoane pot fi influenţate foarte uşor, iar critica poate duce la ceva... fatal! Internetul, televizorul, radioul bagă cu pompa idei, controlează naţiuni.

Deci, cine e de vină?


Nu incerca să fi perfect pentru cineva, pentru că cel care ţine la tine şi te iubeşte nu te va pune niciodată sa faci acest lucru. 


sâmbătă, 13 octombrie 2012

Despre autor:

© deviantART
           Cine sunt eu?! Cum spune şi mai sus, sunt un provincial pe nume Dogaru Cosmin, crescut, educat, hrănit şi îmbrăcat in Slatina (da! Oraşul ala mai mic din sudul ţării, cică şi municipiul judeţului Olt). Am împlinit in această vară varsta de 20 de ani ( ca la 20 de ani!), o varstă frumoasă (fără griji) pentru un student (şi fără bani!).  
        
           Ce am facut?! Păi din 1992, zi de vară (cald afară), (cred că) am făcut numai probleme părinţilor, dar spre surprinderea mea, dupa atâţia ani incă se mândresc cu mine. După 7 ani am inceput sa frecventez şi eu o scoală, una generală, scoală bună de mers la ea. (am luat si premiul I... mai mulţi ani la rând! Până in clasa a 5-a). După incă câţiva ani, am ajuns si eu la liceu, unul tehnic. Au trecut anii, patru la număr, am dat examenul de bacalaureat, mi-am luat catrafusele şi am plecat... în capitală!! Acum sunt anul II, Universitatea (Creştină) Dimitrie Cantemir, facultatea de Drept (privată, dar oarecum bună).  Mereu m-a surprins oraşul asta, prin felul său de a face oamenii... oameni?


          Ce voi face?! „Geniu, miliardar, playboy, filantrop!”... insă nu toţi putem fi IronMan, sau R.D.Jr. Intenţionez să termin facultatea (ăsta ar fi planul) şi in viitorul apropiat să intru în secta „blogăriştilor”.

          Altceva?! Aici in faţa monitorului se află un tânăr indrăgostit, iubit de familie (să fie totul reciproc), prieteni (sper!), vecini (vecinul se cunoaste), lumea intreagă (mai trebuie doar sa mă cunoască). 


Doreşti să vezi cum decurg lucrurile in spatele acestei pagini de Internet? Mă poti găsi pe adresa de facebook: http://www.facebook.com/CryTeKz0R